Operațiunea Poarta

De când ne-am mutat pe Viitorului, yala de la poartă s-a stricat mai des decât orice alt obiect din casă*. Am schimbat-o de vreo șase ori cu gioarse din Obor sau scumpeturi de la magazinul de scule. Diverși băieți au pus, de-a lungul timpului, mâna pe șurubelniță și bormașină și și-au încercat norocul la repararea […]

Tanti Nuți and the Figs

It’s august, my last month of freedom. I will start school in autumn. That thought is slowly starting to creep up to me, so much so that even the worriless paradise that playing outside is, is sometimes interrupted by the dreadful image of waking up in the cold morning and then being sequestered in the […]

Băiețeală

“You wanna try?”, m-a întrebat băiatul cu borsetă, care ținea socoteala și, înainte să apuc să răspund: ‘Husband? Husband?’ Am mințit că da, dar m-a lăsat să dau cu pumnul fără să plătesc. Am scos 453, adică aproape jumate din 1000, băieții au zis ‘very good, very good’

Magicianul

Înainte să vin în Kosovo am binge-watched The Leftovers. Mi-a plăcut atât de mult, încât la un moment dat aveam impresia că încep să mă comport ca tipul din film, visam ciudat, nu mai înțelegeam ce mi se întâmplă. Când am ajuns în Priștina, tot carnavalul de pe bulevardul Nënë Tereza, cu jucării zgomotoase înșirate […]

Ne rupe florile

Pe scări la gura de metrou Unirii, o fetiță mă ia de mână și îmi întinde un buchet de ghiocei: „Un leu, domnișoară”. Îmi zâmbește, eu scot banii și primesc florile. Nu știu ce să fac cu ele, așa că le mototolesc în buzunar. Sunt trei femei, fetița și o bătrână care vând lângă McDonald’s. […]

Schaubudensommer

Acum câteva seri am nimerit la un festival de teatru și muzică ținut într-o curte mare în Neustadt, Dresden. Piesele de teatru se joacă în corturi înalte, ca de circ și intrarea e 5 euro. Nu ne băgăm, hai mai bine să mai căscăm gura pe-aici. O femeie clinchetește un clopoțel chinezesc în pași ușori […]

Autobuzul de Troianul

Cobor din tren disperată că o să pierd rata spre țară. Văd o mașină parcată în stație și dau buzna pe scări: „Ăsta e autobuzul de Troianul? La cât pleacă?” Șoferul nu-i acolo. Sunt doar doi oameni, așezați pe scaunele din față. Ăsta din dreapta îmi răspunde prompt, contaminat de nervozitatea mea că ”plecăm la […]

Scara blocului

Doi domni care par să fi fost mari crai de mahala în tinereţe se foiesc să intre în scară. Merge greu uşa de la zăpadă. Eu mă apropii pe potecuţă, le zâmbesc şi mă tot împiedic. “Trage, mă, trăgea-te-ar femeia-n casă!” Le zâmbesc din nou. Au reuşit să deschidă uşa.

[ + ]